Erotism, sexualitate si pornografie
Atitudinea fata de sex difera in functie de timp si spatiu. In fapt, se poate spune ca pornografia exista in ochiul privitorului. Statuetele Venus incarcate de lascivitate, din epoca de piatra, pot reprezenta intr-adevar imagini ale unor zeite ale fertilitatii adorate cu multa vreme in urma, dar aceleasi statuete, privite prin ochiul reticent al unei persoane din epoca Victoriana, nu ar fi putut fi percepute decat ca expresia unei pornografii socante, revoltatoare. O retrospectiva a felului in care au fost considerate materialele grafice cu caracter sexual de-a lungul vremii, in diferite parti ale lumii, poate fi edificatoare asupra fenomenului pe care il experimentam in zilele noastre.
In mod traditional, culturile islamice, hindu sau orientale au avut o atitudine favorabila fata de sexualitate; scenele si temele erotice au fost exprimate timp de secole in aceste spatii spirituale. Binecunoscutul manual Kama Sutra dateaza din secolul patru e.n. ; in capitolul “Imbratisari“, preludiului sexual ii sunt dedicate 64 de capitole. “Imbratisarea sanilor” presupune ca femeia “sa isi introduca sanii intre coapsele barbatului , si sa ii fixeze in acel loc cu toata greutatea lor“. Alte pasaje sunt mult mai explicite din punct de vedere sexual. Daca aceste cuvinte ar fi fost inserate in paginile revistei “Hustler”, ar fi fost considerate in mod sigur ca pornografie. Insa, pentru indienii din vechime, Kama Sutra reprezenta fata de sex ceea ce inseamna codul rutier vis-a-vis de o masina, in zilele noastre. Componenta culturala a unei civilizatii determina felul in care este considerat un material sexual explicit.
Termenul actual de “pornografie” a fost utilizat pentru prima data atunci cand orasul Pompei a fost excavat de sub masa de lava a Vezuviului, ocazie cu care au fost scoase la iveala mai multe picturi si sculpturi avand caracter sexual. Vechea Roma nu percepea o astfel de arta ca fiind rusinoasa, iar operele cu continut explicit sexual erau expuse in locuri dintre cele mai vizibile. Era un lucru comun ca o grafica cu continut sexual sa fie amplasata chiar langa una infatisand un peisaj. Arheologii din secolul XIX au fost socati, inmarmuriti de de aceasta impudoare antica si le-au ascuns cat mai repede pentru a feri copii, femeile si clasele de jos de o eventuala molima a coruptiei. Ei au folosit cuvantul “pornografie” pentru a descrie aceste artefacturi si picturi vicioase. In fapt, pornografia a inceput sa fie interzisa chiar din momentul in care a fost creata notiunea ca atare.
Epoca Victoriana este caracterizata ca o perioada de represie a sexualitatii. Desi unii indivizi stiau cum sa se bucure de sex, creandu-si o expresivitate sexuala, atitudinea generala proclama ca sexul este pacatos, murdar, si chiar nesanatos. Marturbarea era considerata ca o amenintare grava la sanatatea cuiva. In aceasta perioada pornografia a fost scoasa pentru prima data in afara legii. Desigur, natura umana gaseste intotdeuna subterfugii, astfel ca s-a creat in paralel o infloritoare retea subterana a pornografiei .
Astazi, pornografia, in ciuda industrializarii sale exuberante, ramane o chestiune controversata. Grupuri de activisti protesteaza vehement impotriva pornografiei, pe motivul ca aceasta este degradanta fata de femei, conduce la abuzul sexual asupra copiilor si transforma sexul in obiect, creand, in mod general, o viziune nociva, daunatoare fata de sex si sexualitate. Alte persoane apara libertatea de exprimare sexuala. Unele personalitati considera ca societatea percepe sexul ca pe ceva rusinos, ceea ce incurajeaza crearea de materiale sexuale socante sau bizare ; daca sexul ar fi vazut ca un lucru normal si natural, atunci industria pornografica ar inceta sa mai fie profitabila. Tema este complicata, iar solutiile sunt problematice.
Citeste tot articolul pe blogul Dianei
Comments(0) 
